Dezbaterile pe teme legate de schimbările climatice au degenerat în Australia în ameninţări cu moartea şi insulte de cea mai joasă speţă. Ştiinţa autentică nu mai contează. Citiţi în continuare o analiză detaliată pe tema politicii australiene în acest domeniu.


Dezbaterea climatică se încinge la Antipozi-australia-schimbari-climatice.jpg



Dezbaterea pe tema încălzirii globale, care a ajuns la apogeu în Australia odată cu planurile privind introducerea unei taxe pe carbon, este parte a unui război cultural amar şi de lungă durată dintre conservatori şi liberali, datând din anii ’60.

Nu este un accident că în Statele Unite Mişcarea Partidul Ceaiului a încorporat pe nesimţite în sugestiile sale despre o conspiraţie a elitei liberale și negarea schimbărilor climatice. Aceeaşi bere toxică este băută şi în Australia, o naţiune care a oscilat mereu între o democraţie socială după modelul european și individualismul american.

Acolo, climatologii se confruntă cu ameninţări cu moartea, membri radicali ai partidului de opoziţie conservator sunt nemulţumiţi în ceea ce priveşte puterea excesivă a Naţiunilor Unite, iar protestatarii flutură pancarte în care îl numesc pe primul-ministru Julia Gillard “Târfa lui Bob Brown” – cu referire la liderul australian al Partidului Verzilor, care poate înclina balanţa puterii în camera superioară a parlamentului australian.

Torentul de abuzuri a fost condus de Alan Jones, un radiodifuzor de extremă-dreapta din radiodifuzo. El face referire la Julia Gillard folosind apelativul “Ju-Liar” (Ju-mincinoasa).

Limbajul utilizat pe calea undelor a depăşit limitele decenţei chiar şi la posturile de radio comerciale, unde Jones a permis unui ascultător intrat în direct să se plângă că plătitorii de taxe trebuie să achite tampoanele lui Gillard.

Liderul opoziţiei conservatoare, Tony Abbott, aţâţă viguros focul cu mândria sa tipică de mascul alfa şi susţine hiperbolic că taxa pe carbon ar avea efecte devastatoare. Pe hârtie, partidul de opoziţie s-a angajat la aceleaşi reduceri ale emisiilor ca şi guvernul – o reducere de 5% a nivelului din 2000 până în 2020. În ciuda sfaturilor economiştilor şi a Trezoreriei Federale, Abbott insistă că ţinta propusă poate fi atinsă mai ieftin prin “acţiune directă”, cum ar fi plata agricultorilor în vederea îmbunătăţirii tehnicilor de izolare a carbonului în sol.

Respingerea ideilor climatologiei – pe care la un moment dat a numit-o “rahat”, dar şi faptul că este singurul lider politic care a fost de acord să se întâlnească cu principalul contestatar al acestor idei - Christopher Monckton, a încurajat scepticii de pretutindeni. Zarva cu privire la taxa pe carbon nu s-a limitat la periferia aripii de dreapta, ci s-a extins la majoritate. Sondajele de opinie arată că Partidul Laburist, aflat la putere, ar pierde alegerile dacă acestea s-ar ţine acum. Analiştii îşi revizuiesc punctul de vedere conform căruia Abbott este de neales, deoarece prezenţa lui atrăgătoare este incitantă pentru alegătorii de sex feminin.

Toate acestea formează caracteristica cea mai enigmatică a politicii pe probleme climatice din Australia. De ani de zile alegătorii au exprimat foarte răspicat faptul că vor ca guvernul să facă ceva. Chiar și John Howard, un prim ministru sceptic în ceea ce priveşte această problematică, a fost forţat ca la alegerile din 2007 să promită că va introduce un sistem de tranzacţionare a emisiilor asemănător cu cel propus de Partidul Laburist opozant. Lipsa lui de acţiune în această direcţie a fost unul din cei trei factori care au dus la înlocuirea sa cu Kevin Rudd de la PL.

Rudd a primit aplauze la scenă deschisă la conferinţa pe probleme climatice a Organizaţiei Naţiunilor Unite de la Bali, Indonezia, în 2007, când a anunţat că guvernul său va ratifica protocolul Kyoto, iar australienii au simţit un val de mândrie. Dar până ce Rudd a ajuns să legifereze tranzacţionarea emisiilor, evaluările lui în sondaje s-au clătinat. Nervos şi sub presiunea colegilor mai puţin dedicaţi acţiunilor împotriva încălzirii globale, a abandonat politica sa de tranzacţionare a emisiilor, fiind imediat martorul prăbuşirii susţinerii sale de către public. S-a retras, fiind înlocuit de Gillard.